În cursul summitului G7 desfășurat în Franța, în iunie 2026, fostul președinte american Donald Trump a atras atenția asupra unui posibil colaps al aprovizionării cu petrol a Statelor Unite, avertizând că rezervele strategice ar putea fi epuizate în mai puțin de o lună, dacă nu se ajunge la un acord cu Iranul. În lipsa acestui compromis, Trump a prezis un „haos economic” comparabil cu fenomenul Marii Depresiuni din anii 1930.
După semnarea inițială a unui memorandum de înțelegere cu Iranul, Trump și-a schimbat poziția, anulând înțelegerea și reluând tensiunile diplomatice. Această decizie a condus la reimpunerea blocadei Strâmtorii Ormuz, un nod vital pentru exportul global de petrol, alimentând temerile privind o criză energetică majoră.
Într-o ultimă evoluție, pe 2 august, Trump a anunțat pe platforma sa Truth Social renunțarea la atacurile militare planificate împotriva Iranului, condiționând această decizie de încheierea rapidă a unui acord care să includă redeschiderea Strâmtorii Ormuz și suspendarea programului nuclear iranian, un demers susținut și de Israel.
Specialistul în piețe petroliere David Goldman a explicat pentru CNN că deschiderea temporară a strâmtorii a permis eliberarea a peste 200 de milioane de barili de petrol, echivalentul a aproximativ 17 săptămâni de rezervă, oferind timp administrației americane. Totuși, reapariția blocadei în zona Strâmtorii Ormuz, precum și o barieră adițională impusă de rebelii houthi în Marea Roșie, complifică și amplifică criza.
Rezervele strategice americane se află la niveluri istorice scăzute
Un alt aspect critic este reducerea semnificativă a Rezervei Strategice de Petrol a SUA, depozitată în rezervoare subterane din Louisiana și Texas, care înregistrează cele mai mici niveluri din ultimele decenii, potrivit declarațiilor lui Goldman. Din totalul de 300 de milioane de barili, o parte importantă devine inaccesibilă din cauza sedimentelor. Rezerva de la Cushing, Oklahoma, a scăzut până aproape de pragul minim de siguranță de 20 de milioane de barili, fiind la circa 18,6 milioane de barili.
În astfel de condiții, mai multe țări asiatice, printre care Indonezia, Vietnam, Pakistan și Filipine, ar putea întâmpina dificultăți serioase în aprovizionarea cu petrol în termen de o lună. Europa, de asemenea, nu este ocolită de criză: rezervele de kerosen din complexul Amsterdam-Rotterdam-Anvers au scăzut cu o treime în ultimele luni, la cel mai redus nivel din ultimii șase ani. State precum Germania, Franța și Regatul Unit sunt considerate cel mai expuse riscului.
Natasha Kaneva, șefa analizei materiilor prime la JPMorgan Chase, a subliniat faptul că rezervele aprilie ca un tampon pentru sistemul global de aprovizionare, însă nu toate stocurile pot fi extrase complet. Potrivit ei, în cazul continuării blocadei din Strâmtoarea Ormuz, nivelul rezervei țărilor OECD ar putea atinge pragul critic în septembrie, conform Berliner-Zeitung.
Criza petrolului agravată de problemele rafinăriilor
Pe lângă lipsa cantitativă a petrolului, economia mondială este afectată și de deficitul capacităților de rafinare. În timpul conflictului din Iran, 30 de rafinării din Orientul Mijlociu au fost distruse, iar exporturile de motorină ale Rusiei s-au oprit din cauza atacurilor cu drone din Ucraina. Această motorină reprezentă încă 12% din oferta globală. De asemenea, China a limitat producția de combustibili fosili, punând accent pe dezvoltarea vehiculelor electrice.
Experții estimează că, deși prețul barilului de petrol a fluctuât semnificativ, piețele continuă să creadă în posibilitatea găsirii unei soluții politice și energetice care să atenueze tensiunile și să stabilizeze aprovizionarea globală.
