O anchetă amplă realizată de DIICOT a evidențiat amploarea unei tragedii din azilurile ilegale conduse de Viorel Pașca în județul Bihor. În urma verificărilor efectuate, autoritățile au descoperit rămășițele a 401 persoane decedate, îngropate în mod necorespunzător pe un teren din apropierea unui cimitir. De asemenea, sute de pacienți vulnerabili, printre care bătrâni și persoane cu probleme psihice, au fost găsiți în stare de exploatare și neglijență extremă.
Autoritățile au confirmat că Viorel Pașca nu deținea nicio autorizație oficială pentru a gestiona aceste centre, care au funcționat însă fără probleme serioase din partea instituțiilor statului pentru o perioadă îndelungată. Ministrul Muncii, Dragoș Pîslaru, a recunoscut public eşecul sistemului și a subliniat necesitatea unei analize profunde pentru a preveni repetarea unor astfel de situații.
Consecințele medicale ale neglijenței: pacienți în stare critică aduși la Urgențe
Medicii de la Spitalul Județean Bihor au trăit zilnic drama persoanelor venite din aceste aziluri clandestine. În urma intervenției autorităților, 35 de pacienți au fost aduși la Unitatea de Primiri Urgențe, dintre care nouă au necesitat internare urgentă din cauza stării grave. Dr. Hadrian Borcea, șeful UPU, a descris două cazuri reprezentative: un pacient cu un traumatism cranian vechi, și unul cu colecistită gangrenoasă, ambele afecțiuni rezultând din lipsa îngrijirii medicale adecvate.
Medicii au atras atenția asupra riscurilor majore la care au fost expuși pacienții, de la complicații grave și inflamatorii până la infecții avansate. Situația reflectă o neglijență crasă și o lipsă totală de sprijin pentru persoanele vulnerabile din aceste condiții ilegale.
O imagine cutremurătoare a suferinței umane
Dr. Hadrian Borcea a mărturisit că scenele întâlnite i-au rămas întipărite în memorie, în special cazul a doi soți în vârstă, în jur de 80 de ani, care au fost aduși împreună cu ambulanța în stare critică. Povestea lor, ca și a celorlalte victime, exprimă realitatea dură a condițiilor inumane în care au fost ținuți și abandonați.
În ciuda stării precare și a traumelor, mulți pacienți au fost găsiți murdari și neîngrijiți, refuzând să comunice pe fondul fricii și al stresului. Aceste aspecte indică nu doar o problemă medicală, ci și una socială și morală, asupra căreia autoritățile și societatea trebuie să reflecte adânc pentru a preveni asemenea tragedii în viitor.
