În anul 2025, în zona de sud a municipiului Alba Iulia, fostă capitală a Daciei romane, a fost scoasă la lumină o parte importantă a unei așezări romane antice, cunoscută sub numele de Colonia Aurelia Apulensis. Această descoperire include un complex urban bine conturat, format din clădiri private ridicate din piatră și cărămidă, străzi pavate, un templu, o mică piață și o curte interioară cu dale de piatră.
Materialele recuperate sunt diverse, de la fragmente ceramice și obiecte din bronz, fier și os, până la monumente de piatră ce includ altare votive dedicate zeilor romani, precum Iupiter Optimus Maximus și „Diis Deabusque Immortalibus”. Un astfel de altar a fost ridicat de către Aurelius Aquilinus, un membru al legiunii V Macedonica.
Crearea unui parc arheologic reprezentativ
Pe baza acestor descoperiri, se planifică constituirea unui parc arheologic care să conserve și să expună rămășițele uneia dintre cele mai dezvoltate așezări romane din Dacia. Printre artefactele remarcabile se numără un relief din calcar reprezentând un falus, cu o lungime de 26,5 centimetri, considerat unic în această regiune a fostului imperiu roman.
Conform arheologului Radu Ota, șeful echipei de cercetare, acest obiect are o funcție apotropaică, adică era menit să protejeze împotriva „Ochiului Rău”. Amplasat lângă o intersecție, zona fiind considerată vulnerabilă, acest simbol era folosit pentru a alunga energiile negative, fenomen cunoscut și în alte părți ale lumii romane.
Un oraș strategic și prosper
Colonia Aurelia Apulensis, supranumită „orașul de aur” prin inscripții datând din secolul al III-lea, era situată într-o zonă bogată în sare și terenuri fertile, aspecte ce au favorizat dezvoltarea sa economică și urbanistică. Suprafața așezării acoperea aproximativ 75 de hectare, impunându-se ca un centru urban de prim rang în provincia Dacia.
Structurile recente excavate cuprind cartiere rezidențiale cu hipocausturi și pavaje sofisticate, datând din ultimele decenii ale imperiului roman în această regiune, secolul al III-lea d.Hr. Obiectele găsite reflectă viața cotidiană a locuitorilor, oferind o perspectivă asupra bogăției și complexității orașului.
Contextul internațional al descoperirii
Relieful falic a fost găsit la o adâncime de 60 cm, peste o stradă majoră a orașului. Analogiile cele mai apropiate ale acestui tip de monument sunt întâlnite în alte orașe romane din Imperiul Roman, precum Pompei, Carnuntum în Austria și Augusta Raurica în Elveția. Astfel, această descoperire întărește legătura culturală și religioasă a Daciei cu restul imperiului.
Descoperirea reliefului falic și a întregului complex urban confirmă importanța și unicitatea Colonia Aurelia Apulensis în contextul urbanistic și religios al Daciei romane și adaugă o piesă inedită la patrimoniul arheologic al României.
