Luna iulie a fost marcată în multe regiuni din România de ploi torențiale și furtuni severe, însă nivelul Dunării a continuat să scadă sub media obișnuită pentru această perioadă. Stațiile de măsurare arată că fluviul are un debit redus, deși în țară s-au acumulat cantități importante de precipitații.
Potrivit specialiștilor, explicația se găsește la nivelul întregului bazin hidrografic al Dunării, care se întinde pe mai multe țări europene. Debitul fluviului la intrarea în România depinde în mare măsură de cantitatea de apă care sosește din amonte, din țări precum Germania, Austria, Slovacia, Ungaria și Serbia.
Deși în România a plouat mult, în aceste state afluente s-au înregistrat precipitații reduse, iar afluenții aduc tot mai puțină apă. Această lipsă de aport din amonte determină scăderea nivelului Dunării, în ciuda ploilor locale.
În prezent, debitul Dunării pe sectorul românesc se apropie de valori minime istorice pentru începutul lunii august, comparabile cu cele din perioadele de secetă severă din ultimele decenii. Nivelul redus afectează negativ navigația pe fluviu, ecosistemele acvatice și producția de energie hidro, iar în unele zone au apărut bănci de nisip care diminuează adâncimea șenalului navigabil.
Dunărea, al doilea cel mai lung fluviu al Europei după Volga, izvorăște din Munții Pădurea Neagră din Germania și străbate zece țări pe traseul său de aproape 2.850 de kilometri, până la vărsarea în Marea Neagră prin Delta Dunării. Bazinul său hidrografic se întinde pe aproximativ 820.000 km² și cuprinde teritorii din 19 țări europene.
Năvălirile prelungite ale secetei și temperaturile ridicate din regiunile superioare și mijlocii ale fluviului, în Germania, Austria, Ungaria și Serbia, au redus considerabil aportul de apă provenit din aceste zone. Prin urmare, ploile abundente din România nu pot compensa deficitul hidric provenit din amonte.
Un alt aspect important îl reprezintă natura precipitațiilor înregistrate în iulie. Aversele de vară caracterizate prin ploi puternice, dar de scurtă durată, pe suprafețe restrânse, sunt rapid absorbite de solul uscat și vegetația densă, fără a alimenta în mod semnificativ rezervele de apă subterană sau cursurile principale de apă ce alimentează Dunărea.
Astfel, chiar și în contextul ploilor abundente din România, debitul fluviului continuă să se mențină la cote extrem de scăzute, cu efecte vizibile asupra navigabilității și mediului natural.
