În rândul multor antreprenori, insolvența este percepută ca o sentință definitivă, un semn că firma este iremediabil compromisă. Însă Vasile Godîncă-Herlea, expert în insolvență și fondator al Azitis, explică într-un interviu pentru Libertatea că această procedură poate reprezenta o oportunitate de reorganizare și salvare, dacă este accesată la timp.
El compară insolvența cu o boală: “Este o afecțiune a companiilor care, dacă este diagnosticată prompt, poate fi tratată eficient. Procedura permite un reset al firmei, dar doar când este aplicată din fazele incipiente ale crizei financiare.”
Procedura de insolvență ajută la așezarea clară a datoriilor, pune bazele reorganizării și poate salva o parte importantă din afacere, dar succesul depinde de cât de devreme proprietarul firmei solicită ajutorul. Dacă aceasta ajunge în insolvență când resursele sunt epuizate, creditorii și-au pierdut încrederea, iar activitatea este blocată, șansele de redresare scad semnificativ.
El subliniază că nu procedura în sine este capătul de drum pentru antreprenori, ci dificultățile acumulate și amânarea intervenției. Statistica europeană arată că doar 10% dintre antreprenorii din estul și sudul Europei revin în afaceri după un eșec. Pentru ei, falimentul nu trebuie să fie sfârșitul, ci o lecție valoroasă pentru proiecte viitoare.
Criza unei companii: un impact care depășește patronul
O firmă în dificultate afectează nu doar patronul, ci și angajați, furnizori, clienți și parteneri. Potrivit lui Godîncă-Herlea, în momentele de criză și de deschidere a procedurii de insolvență, toți cei implicați sunt prinși într-un “vortex” al incertitudinii și presiunii crescânde.
Presiunea și stresul provoacă adesea reacții iraționale la nivelul managementului firmei. Proprietarii, în încercarea de a-și proteja afacerea, pot refuza sfaturi esențiale pentru salvarea acesteia, fiind conduși de instinctul de conservare și de teama de pierdere, care domină analiza obiectivă.
Atașamentul emoțional, principalul obstacol în salvarea firmei
Un aspect crucial identificat de specialist este legătura emoțională puternică pe care mulți antreprenori o dezvoltă față de afacerea lor, asemănând-o cu propriul copil. Această conexiune este justificată de investițiile de timp, bani și sacrificii personale, dar devine adesea un impediment în luarea deciziilor dificile.
Atunci când firma este percepută ca o extensie a persoanei sau un copil, devine dificil să accepți tăieri, vânzări parțiale sau reorganizări care ar putea salva restul afacerii. Acceptarea realității și deciziile dure sunt esențiale pentru redresare, însă emoțiile pot bloca acest proces.
Astfel, Vasile Godîncă-Herlea recomandă ca antreprenorii să se distanțeze în mod obiectiv de afacere pentru a putea lua măsuri eficiente în timp util și pentru a crește astfel șansele de supraviețuire ale companiei.
