Între 65% și 70% din populație prezintă intoleranță la lactoză, însă nu toate cazurile se manifestă prin simptome evidente, ceea ce face ca multe dintre ele să rămână neobservate. Narcisa-Anamaria Covataru, dietetician clinician cu experiență în nutriția pediatrică și membră a unor organizații profesionale de profil, oferă detalii despre această afecțiune și soluțiile posibile.
Mecanismul apariției intoleranței la lactoză
Potrivit specialistului, intoleranța la lactoză poate fi determinată genetic sau se poate dezvolta treptat, pe măsură ce organismul adaptează producția enzimei lactază cu înaintarea în vârstă. Astfel, după copilărie, nivelul lactazei scade în mod natural la majoritatea adulților. Persistența acestei enzime în organism este influențată de variante genetice, în special un polimorfism al genei LCT.
Determinarea intoleranței sau a malabsorbției la lactoză se face prin teste specifice, cum ar fi testele pe bază de hidrogen sau cele genetice (LCT/MCM6). Cu toate acestea, rezultatele pot fi afectate de condiții precum suprapopularea bacteriană intestinală (SIBO) sau administrarea recentă de antibiotice, de aceea este recomandat ca testarea să se efectueze în momente fără simptome digestive acute sau infecții.
Importanța microbiomului și a jurnalului alimentar
Narcisa Covataru subliniază că intoleranța la lactoză nu depinde doar de nivelul enzimei lactază, ci și de sănătatea microbiomului intestinal. Afecțiuni precum gastroenterita sau alte boli intestinale pot influența modul în care se tolerează lactoza. În clinica sa, pacienților li se recomandă păstrarea unui jurnal alimentar pentru a identifica cu precizie sursa simptomelor digestive, mai ales deoarece acestea pot fi cauzate și de alți carbohidrați fermentabili.
Toleranța la lactoză poate fi îmbunătățită
Specialistul amintește că toleranța la lactoză variază de la o persoană la alta, unii putând consuma între 6 și 12 grame de lactoză fără probleme. Mai mult, toleranța poate crește în timp, dacă se menține un microbiom intestinal echilibrat. Astfel, în doar câteva luni, o persoană diagnosticată cu intoleranță poate suporta cantități mai mari de lactoză, datorită adaptării organismului.
Un regim alimentar diversificat, bogat în legume, proteine și probiotice, este recomandat pentru susținerea digestiei și acceptării unor alimente variate. De asemenea, Narcisa Covataru sfătuiește consumul de lapte minim procesat, cu ingrediente simple, în ambalaje de sticlă și cu termen scurt de valabilitate.
Distincția clară între intoleranță și malabsorție
Dieteticianul evidențiază diferențele dintre malabsorbție și intoleranță: existența malabsorbției fără simptome versus prezența simptomelor la intoleranță. Simptomele intestinale tipice – dureri abdominale, balonare, diaree – apar, de regulă, în prima oră sau două după consumul de lactoză, dar nu orice disconfort abdominal semnifică o intoleranță reală.
Atenție la dietele fără lactoză nejustificate
Un alt aspect important evidențiat este tendința multor persoane de a elimina lactoza din alimentație fără o nevoie medicală confirmată, ceea ce poate conduce la deficiențe de micronutrienți esențiali, precum magneziu și calciu. Lactoza, fiind un dizaharid, joacă și un rol biologic în organism – galactoza rezultată din digestie este implicată în formarea unor componente importante ale țesutului nervos.
