După Marea Unire din 1918 și instaurarea administrației românești în Ardeal, sistemul educațional din Oradea a cunoscut o schimbare profundă. Dacă în anii 1920, elevii români se simțeau marginalizați în școlile maghiare, iar școlile confesionale ofereau doar învățământ primar, autoritățile locale și centrale au pus în aplicare un amplu proces de reorganizare a rețelei școlare.
Astfel, în această perioadă a fost creată o rețea diversificată de gimnazii, licee și școli profesionale menite să răspundă nevoilor elevilor români din oraș și regiune. Viața școlară era strict reglementată, cu o disciplină severă și un cod vestimentar obligatoriu, iar spre finalul perioadei interbelice elevii erau supuși și propagandei politice intense.
Școli normale de stat, cu disciplină riguroasă
Toamna anului 1920 a marcat deschiderea primelor școli normale de stat, cu clase primare și gimnaziale. Printre acestea s-a evidențiat Școala Normală de Băieți „Iosif Vulcan”, dotată cu internat și o fermă de 30 de hectare. Elevii erau obligați să poarte uniforme bine reglementate, cu șapcă și număr de ordine cusut pe mâneci, conform regulilor riguroase prezentate de presa vremii.
Paralel funcționa și Școala Normală de Fete „Doamna Stanca”, unde peste 200 de eleve învățau atât materiile teoretice, cât și obiceiurile locale. Elevele își confecționau singure costumele populare pentru manifestările școlare, iar multe dintre absolvente au ales cariera didactică în regiune.
Diversitatea confesională și etnică în educație
Oradea interbelică a fost un oraș multicultural în care funcționau, pe lângă școlile de stat, numeroase instituții confesionale: școala Episcopiei Greco-Catolice, cu 7 clase, care a introdus în anii ’20 facilități educaționale precum cinematograful didactic și fanfara elevilor.
Mai existau trei gimnazii romano-catolice pentru fete – Immaculata, Sf. Vincențiu și cel al Ursulinelor – și instituții evreiești: două gimnazii de fete și băieți, plus Liceul de Băieți evreiesc înființat în 1920 de rabinul Kecskeméti Lipót. Totodată, funcționa și Gimnaziul Reformat de fete.
Licee de prestigiu în limba română
Până în 1919, Oradea nu avea licee cu predare în limba română. Schimbarea a fost adusă de înființarea liceelor „Emanuil Gojdu” pentru băieți și „Oltea Doamna” pentru fete, ambele instituții devenite repede piloni ai învățământului local. Liceul „Emanuil Gojdu”, cu peste 1.100 de elevi în 1922, oferea secții atât în limba română, cât și în maghiară.
Liceul „Oltea Doamna” atrăgea eleve nu doar din Bihor, ci și din județele învecinate. Pe lângă programa școlară, fetele învățau folclor, etnografie și grădinărit – activități susținute de ferma proprie a liceului. Producțiile elevelor erau prezentate în expoziții anuale, valorificând tradițiile locale.
Școli profesionale axate pe învățământ aplicat
Oradea a promovat un învățământ practic accentuat, înființând în 1927 Școala Superioară de Comerț pentru băieți, care în anii ’30 a devenit Liceul Comercial „Partenie Cosma”, găzduit în clădirea fostei Academii de Drept.
Prin Legea Educației din 1928, școlile de arte și meserii au fost transformate în licee industriale, precum Liceul Industrial de Băieți situat lângă Parcul Carmen Sylva, cu specializări în prelucrarea lemnului, metalurgie și sculptură. Admiterea se realiza pe baza unor criterii stricte, promovând pregătirea profesională de calitate.
