La finalul anului 2025, România se confruntă cu o situație alarmantă în sistemul sanitar rural, unde lipsa medicilor de familie a devenit o problemă critică. Mai exact, 1.055 de localități din mediul rural au nevoie urgentă de medici, iar pentru a acoperi această necesitate, ar fi nevoie de încă 1.473 de specialiști, relevă datele centralizate de organizații precum Salvați Copiii și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Imaginea asistenței medicale în zonele rurale scoate în evidență o criză profundă: 335 de localități nu dispun de un medic de familie stabil, fiind dependente de prezența ocazională a personalului medical, iar 175 de comunități sunt complet descoperite, fără acces la servicii medicale primare. În restul țării, numărul medicilor este insuficient în comparație cu densitatea populației.
Din păcate, situația rămâne practic neschimbată față de anul precedent, ceea ce indică o stagnare îngrijorătoare a sistemului de sănătate rural. Deși numărul localităților fără niciun medic a scăzut ușor, de la 181 la 175, deficitul rămâne sistemic, afectând peste o mie de localități care nu pot asigura asistența medicală de bază.
Gindrovel Dumitra, vicepreședinte al Societății Naționale de Medicina Familiei, solicită elaborarea unui masterplan național care să stimuleze venirea tinerilor medici în mediul rural. Acesta subliniază că locul de reședință nu trebuie să devină un criteriu discriminatoriu, ci un motiv pentru implementarea unor politici de atragere și menținere a personalului medical.
Propunerile includ investiții semnificative în infrastructura medicală, sprijin financiar și deduceri fiscale pentru medicii de familie care își desfășoară activitatea în comunitățile rurale, în vederea asigurării dreptului fundamental la sănătate pentru toți cetățenii, indiferent de zona în care trăiesc.
Totodată, vicepreședintele SNaMF accentuează necesitatea eliminării discrepanțelor dintre mediul urban și rural prin politici coerente și susținute, care să faciliteze accesul egal la servicii medicale calitative.
În plus, pentru o parte semnificativă a populației, stilul de viață sănătos rămâne dificil de adoptat, fiind limitat de bariere economice, lipsa accesului facil la servicii medicale și o motivație scăzută pe termen lung, aspecte care perpetuează problemele de sănătate în zonele defavorizate.
