Lucian Pahonțu a fost numit în funcția de director al Serviciului de Protecție și Pază (SPP) în anul 2005, decizie luată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), însă fără a depune declarația pe propria răspundere prin care să certifice că nu a colaborat cu fosta Securitate. Această omisiune ridică semne serioase de întrebare privind legalitatea numirii sale, având în vedere prevederile legislative în vigoare la acea dată.
Într-un interviu acordat publicației Libertatea, Georgiana Iorgulescu, fostă directoare executivă a Centrului pentru Resurse Juridice și membră în conducerea aceleiași organizații, explică cadrul juridic aplicabil în 2005 și evidențiază metodele prin care Pahonțu a evitat să respecte cerințele legale privind deconspirarea colaborării cu poliția politică.
Potrivit legii nr. 187/1999, care reglementa accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, orice candidat pentru o funcție publică cu responsabilități de siguranță trebuia să depună, înainte de numire, o declarație autentică pe propria răspundere, conform dreptului penal, în care să specifice dacă a fost sau nu colaborator al fostei Securități.
Georgiana Iorgulescu subliniază că acest document nu a fost prezentat atunci și nici măcar în prezent nu se află în dosar, ceea ce face ca procedura de numire să fie incompletă și, astfel, teoretic nelegală. Ea mai precizează că, în astfel de situații, dosarul este considerat incomplet, iar fără îndeplinirea acestei condiții de fond obligatorii, nominalizarea persoanei respective într-o funcție publică nu ar trebui să fie validă.
Mai mult, articolul 3, alineatul 2, al legii menționate prevede clar că această declarație trebuie să fie depusă împreună cu cererea de numire sau cu acceptarea candidaturii, fapt care, în cazul lui Pahonțu, nu a fost respectat.
În ceea ce privește eventuale sancțiuni pentru această situație, legislația nu prevede în mod explicit pierderea mandatului ca pedeapsă directă pentru neîndeplinirea acestei obligații. Totuși, Legea nr. 187/1999 stipula răspunderi generale, ce pot fi de natură penală, civilă, administrativă sau disciplinară, în funcție de context, pentru nerespectarea normelor legale.
Avocata mai afirmă că, în mod normal, CSAT ar fi trebuit să respingă candidatura lui Pahonțu din cauza lipsei documentelor obligatorii, însă, în practică, acest lucru nu a avut loc. De asemenea, pentru că Pahonțu a fost numit de președintele României, tot președintele are și prerogativa de a-l revoca, mai ales dacă numirea a fost marcată de astfel de vicii.
În contextul dezvăluirilor recente realizate de Recorder și Snoop, care au scos la iveală poziția activă a lui Lucian Pahonțu în reprimarea protestelor din timpul Revoluției Române și lipsa declarației legale în dosarul său, aceste clarificări juridice amplifică discuțiile privind corectitudinea și legalitatea menținerii sale în funcție.
În plus, prin Ordonanța de Urgență nr. 16/2006, legea a fost modificată, extinzând obligația de a prezenta astfel de declarații la toate persoanele numite sau alese în demnități publice, întărind astfel cadrul legal privind transparența trecutului profesional în domeniul securității.
