Decizia de a impune amenzi-record în valoare totală de 700 de milioane de euro pentru încălcarea normelor de concurență a generat un conflict între trei actori principali: băncile sancționate, Consiliul Concurenței și Banca Națională a României (BNR), condusă de Mugur Isărescu. Deși acesta din urmă a fost adesea trecut cu vederea în această dispută, declarațiile sale sugerează că era conștient de problemele din piață încă din anul 2022.
În mod explicit, Mugur Isărescu a afirmat că „băncile au sărit calul și au dus ROBOR-ul peste dobânda-cheie”, declarație făcută în august 2022 și confirmată printr-un material video public. El a subliniat și implicațiile asupra a milioane de români: „Sunt 10-12 milioane de români care au economisiri, la dobânzi puternic negative”.
Astfel, la cel mai înalt nivel al elitei financiare, problema neregulilor în calcularea ROBOR era cunoscută încă de atunci. Rămâne însă întrebarea legată de consecințele și reacțiile care au urmat. Într-o analiză publicată recent, specialistul Adrian Negrescu subliniază că, dacă concluziile Consiliului Concurenței sunt corecte, rezultă că sistemul bancar a funcționat defectuos sub supravegherea directă a BNR.
Întârzierea reacțiilor și rolul BNR
Acțiunile Consiliului Concurenței au început spre final de 2022, iar concluziile au fost relevate acum, ceea ce indică un demers la nivel instituțional. În schimb, în ceea ce privește BNR și interventiile publice ale guvernatorului Mugur Isărescu, acestea nu au fost la fel de vizibile sau prompte.
Conform atribuțiilor statutare, BNR are responsabilitatea de a autoriza, reglementa și supraveghea instituțiile de credit, precum și întregul sistem financiar pentru a diminua riscurile și a păstra siguranța sistemului. Totuși, rămâne deschisă întrebarea cât de bine a fost protejat sistemul și cetățenii împotriva eventualelor abuzuri comise de bănci în această perioadă tensionată.
Mugur Isărescu, deși considerat un tehnocrat apreciat în lumea financiară, a fost reconfirmat în funcția de guvernator prin votul Parlamentului controlat de diverse majorități politice de-a lungul timpului. Această realitate politică sugerează că ocuparea funcției implică, printre altele, și responsabilitatea de a reprezenta interesele publice în mod eficient și prompt.
În concluzie, în timp ce deciziile favorabile statului sunt luate rapid, acțiunile binefăcătoare pentru cetățeni par să întâmpine întârzieri, iar scandalul ROBOR ridică semne de întrebare privind modul în care autoritățile au gestionat această criză financiară.
