Maria Popescu a devenit prima femeie condamnată la închisoare pe viață în Elveția, însă cazul său încă suscită numeroase întrebări și dezbateri în presa elvețiană. Românca a fost pedepsită pentru două crime și o tentativă de omor, dar opiniile rămân împărțite: este ea o criminală calculată sau o victimă a unei grave erori judiciare?
Deși a petrecut peste un deceniu în detenție, Maria Popescu a fost grațiată după 11 ani și jumătate, nu însă prin recunoașterea nevinovăției sale. În sala de judecată, la momentul condamnării, ea și-a afirmat inocența cu o hotărâre neclintită, subliniind însă, cu o întrebare retorică, ambiguitatea cuvântului „inocent” în cazul adulților.
Procesul și circumstanțele învinuirilor
Cazul a început în Geneva, într-un apartament de lux închiriat de Maria Popescu și soțul său, Victor Popescu, descendenți ai unor familii influente din România. La scurt timp după ce familia extinsă, inclusiv socrii, a început să locuiască împreună în acest apartament, au dispărut sume importante de bani și monede de aur.
Pe fondul acestor furturi suspecte, care au provocat tensiuni în familie, Lelia Popescu, bolnavă de cancer și soția lui Stelian Popescu, a murit otrăvită cu Veronal. Ulterior, și Stelian a prezentat simptome de intoxicare cu același somnifer, în timp ce menajera familiei a fost găsită în stare gravă după o presupusă tentativă de sinucidere prin otrăvire, fiind de fapt o victimă a unui posibil atac.
Martori și probe controversate
Amantul Mariei, François Turrettini, a recunoscut că i-a furnizat tuburi cu pastile de Veronal, susținând că aceasta intenționa să se sinucidă suspectând că are o boală gravă. Pe de altă parte, martorul-cheie al acuzării, vărul Mariei, a mărturisit că a fabricat chei false la insistențele ei.
Maria Popescu a fost acuzată formal de omorurile asupra Leliei Popescu și Linei Mory, precum și de tentativa de omor asupra lui Stelian Popescu. În schimb, furturile nu au fost oficialice incriminate, pe motiv că nu constituiau infracțiuni între rude, iar plângerile externe au fost formulate tardiv. Cu toate acestea, furturile au fost menționate în rechizitoriu ca presupus mobil al crimelor.
Un proces mediatizat și tensionat
Procesul s-a desfășurat în decembrie 1946, la Curtea cu Jurați din Geneva, pe parcursul a cinci zile intense, cu peste o sută de martori și experți audiați. Interesul public a fost enorm, curtea de justiție fiind neîncăpătoare, iar oamenii stând la coadă ore în șir pentru a asista la ședințe.
Judecătorul William Cougnard a condus dezbaterile, iar acuzarea a fost reprezentată de procurorul Charles Cornu, o figură emblematică a sistemului judiciar elvețian din acea perioadă.
Profilul inculpatei în ochii presei
Reportajele din timpul procesului o descriu pe Maria Popescu ca pe o femeie fragilă și palidă, însă cu o atitudine impasibilă și demnă, care nu a arătat niciun semn de slăbiciune pe durata audierilor. Această imagine complexă a contribuit la polarizarea opiniei publice.
