La Groznîi, capitala Ceceniei, atmosfera pare liniștită, departe de conflictul devastator din Ucraina. Complexul memorial „Slava”, dedicat lui Ahmat Kadîrov, fost lider cecen și tatăl actualului șef de stat Ramzan Kadîrov, amintește de soldații ceceni căzuți în războaie din trecut, însă lipsesc portretele celor care au murit în actualul război din Ucraina.
În oraș sunt vizibile doar câteva afișe de recrutare și ecrane digitale care promovează facilități pentru combatanții implicați în „operațiunea militară specială”. În paralel, discursurile lui Kadîrov sunt încărcate de un mesaj militant și de loialitate fermă față de Vladimir Putin, subliniind disponibilitatea forțelor cecene pentru orice misiune ordonată de Kremlin.
Deși liderul cecen afirmă că peste 70.000 de bărbați din republică au fost trimiși pe front, datele independente indică un număr mult mai redus al victimelor cecene, de numai 539 până la mijlocul lunii iulie, ceea ce contrazice semnificativ procentul vehiculat de Kadîrov. Această discrepanță evidențiază neîncrederea și reticența populației față de implicarea directă în conflict.
Experții și sursele apropiate conducerii cecene susțin că majoritatea locuitorilor, în special cei mai în vârstă, păstrează amintiri dureroase ale celor două războaie crunte purtate pe teritoriul republicii în anii ’90 și până în 2009, experiențe ce au diminuat drastic dorința lor de a se sacrifica pentru interesele Moscovei în Ucraina.
Ramzan Kadîrov, inițial luptător alături de separatiști în primul război cecen, a schimbat tabăra în 1999 și, sub protecția și sprijinul Kremlinului, conduce cu mână forte republica de aproape două decenii. El a reușit să suprime vocile opoziției și să-și consolideze controlul absolut, utilizând și imaginea „trupele TikTok” – unități de război cu o prezență intensă pe rețelele sociale pentru a crea o imagine de forță și loialitate.
Astfel, războiul din Ucraina reprezintă, din perspectiva liderului cecen, un mijloc strategic nu doar de afirmare în cadrul Federației Ruse, ci și de menținere a puterii interne, chiar dacă realitatea arată că populația majoritară evita sacrificiul personal în acest conflict.
