Datoria publică a Statelor Unite, care atinge acum suma impresionantă de 39.000 miliarde de dolari, este împărțită între investitori interni, guverne străine și instituții federale, conform datelor recente analizate de Visual Capitalist. Din acest total, 81% este deținut de entități externe și interne, iar restul de 19% reprezintă datorii intraguvernamentale.
În efortul de a finanța deficitul bugetar în continuă creștere, SUA se bazează pe o varietate largă de cumpărători, incluzând fonduri mutuale, guverne străine și banca centrală americană. Conform datelor actualizate la 19 martie 2026, structura deținătorilor datoriei este următoarea:
- Fonduri mutuale și de pensii: 6,6 trilioane de dolari (17%)
- Instituții bancare și dealeri: 2,4 trilioane de dolari (6%)
- Investitori individuali: 3 trilioane de dolari (8%)
- Alți deținători interni: 5,7 trilioane de dolari (15%)
- Japonia: 1,2 trilioane de dolari (3%)
- Regatul Unit: 0,9 trilioane de dolari (2%)
- China: 0,7 trilioane de dolari (2%)
- Alte națiuni: 6,5 trilioane de dolari (17%)
- Rezerva Federală: 4,4 trilioane de dolari (11%)
- Fondul de pensii Social Security: 2,6 trilioane de dolari (7%)
- Alte fonduri guvernamentale: 5,1 trilioane de dolari (13%)
Printre creditorii străini, Japonia ocupă primul loc, cu o deținere de aproximativ 3% din datoria americană, urmată de Regatul Unit și China. De asemenea, Rezerva Federală a SUA deține o parte substanțială, de 4,4 trilioane de dolari, care depășește suma cumulată a celor trei mari creditori străini.
Un exemplu notabil în sectorul privat este miliardarul Warren Buffett, ale cărui investiții prin Berkshire Hathaway includ obligațiuni de trezorerie în valoare de 339 miliarde de dolari, conform datelor din trimestrul patru al anului 2025.
În ciuda acestor multiple surse de finanțare, datoria SUA continuă să crească alarmant, cu aproximativ 1 trilion de dolari adăugat la fiecare trei luni. Această creștere rapidă se traduce prin presiuni considerabile asupra economiei americane și asupra nivelului de trai al populației.
Crescând, cheltuielile cu dobânzile consumă fonduri ce ar putea fi îndreptate către infrastructură sau programe sociale. În plus, evoluția datoriei poate afecta negativ ritmul creșterii salariilor, generarea de noi locuri de muncă și poate conduce la majorarea ratelor dobânzilor pentru credite ipotecare și carduri de credit.
În anul 2024, datoria Statelor Unite a reprezentat 123% din Produsul Intern Brut (PIB). Previziunile economice indică o posibilă creștere a acestui raport la 156% până în 2055. Unii economiști avertizează că dacă această rată va ajunge la 176%, economia americană ar putea întâmpina dificultăți majore. Totuși, există și voci care susțin că nivelul ridicat al datoriei nu este neapărat un indicator de criză, având în vedere dimensiunea remarcabilă a PIB-ului SUA comparativ cu alte țări.
Originea acestei datorii masive se leagă de un dezechilibru pe termen lung între cheltuielile guvernamentale și veniturile acestuia. Pentru a acoperi deficitul bugetar persistent de mai bine de două decenii, guvernul american apelează la împrumuturi prin vânzarea de obligațiuni investitorilor, asumându-și obligația de a rambursa aceste sume împreună cu dobânzile aferente.
