Orașele din Statele Unite, Canada și Mexic se pregătesc intens pentru găzduirea Cupei Mondiale de Fotbal din 2026, însă odată cu apropierea evenimentului reapare îngrijorarea privind creșterea traficului de persoane asociată cu astfel de manifestări sportive majore, conform unei analize publicate de The Conversation.
Deși temerile sunt bine intenționate, cercetările realizate în ultimele două decenii infirmă existența unor vârfuri reale ale traficului de persoane în perioada unor evenimente sportive globale, precum Super Bowl, Jocurile Olimpice sau Cupa Mondială. Această percepție s-a bazat pe presupunerea că afluxul mare de turiști și intensificarea activităților comerciale ar conduce la o cerere sporită pentru servicii sexuale și exploatare.
Mitul traficului de persoane în timpul evenimentelor sportive majore
Studiile efectuate de cercetătoarele Kathleen Murray Preble și Jennifer E. O'Brien de la Universitatea din Texas Arlington arată că traficul de persoane nu este direct generat de aceste evenimente. Înregistrările privind reclamele pentru servicii sexuale sau apelurile la linii de urgență pot crește, dar acest fenomen reflectă mai degrabă o intensificare a vizibilității și raportării, nu o creștere reală a victimelor.
Fenomenul este desemnat drept „efectul lanternă” – campaniile de conștientizare și acțiunile sporite ale forțelor de ordine aduc în prim-plan mai multe cazuri detectate, însă nu indică o ascensiune efectivă a traficului.
Provocări în alocarea resurselor și stereotipuri dăunătoare
Această percepție eronată conduce la direcționarea nepotrivită a resurselor, cu accent pe măsuri temporare, precum raidurile polițienești, în detrimentul programelor de sprijin pe termen lung destinate victimelor sau măsurilor de prevenire sustenabile.
Cercetătoarele subliniază că traficul de persoane este un fenomen complex, legat de traume din copilărie și inechități sociale profunde, nu de evenimente ocazionale. De asemenea, majoritatea cazurilor implică persoane cunoscute victimelor – parteneri, membri de familie sau persoane de încredere –, contrazicând miturile legate de răpiri sau exploatări în masă în orașele-gazdă.
Mai mult, concentrarea pe traficul sexual al femeilor și fetelor ignoră alte forme de trafic, cum ar fi traficul de muncă, și diversitatea victimelor care includ bărbați, băieți, persoane din comunitatea LGBTQ+ și cetățeni locali. Astfel de stereotipuri nu doar distorsionează politicile publice, dar afectează și identificarea corectă a victimelor, consolidând supravegherea comunităților marginalizate fără a facilita accesul acestora la servicii esențiale.
O nouă direcție necesară în lupta contra traficului de persoane
Preble și O'Brien pledează pentru o schimbare radicală de paradigmă în abordarea traficului de persoane. Ele consideră esențială adoptarea unei strategii bazate pe dovezi, care să includă investiții în sisteme eficiente de identificare a cazurilor, accent pe identificarea traficului de muncă și dezvoltarea serviciilor gestionate de supraviețuitori.
„Este timpul să trecem de la panică la precizie”, concluzionează autoarele, subliniind necesitatea unor politici responsabile și bine fundamentate pentru a combate în mod real acest fenomen complex.
