Simon Andersen, vlogger danez pasionat de călătorii, a ales să parcurgă ruta feroviară de 686 km dintre Baia Mare și București Nord la bordul trenului IRN 12648, într-un vagon dormit fabricat în Germania în 1959. Deși exteriorul vagonului era vizibil degradat și fără aer condiționat, atmosferă „de muzeu în mișcare” și confortul cabinei i-au lăsat o impresie plăcută, trenul ajungând la destinație cu o întârziere de numai trei minute, conform relatărilor Club Feroviar.
Turistul danez a descris experiența ca un veritabil salt în timp, reușind să treacă peste disconfortul cauzat de lipsa aerului condiționat și exteriorul deteriorat. Patul din vagon i s-a părut surprinzător de comod, iar întreaga călătorie a fost catalogată drept memorabilă și autentică, cu o atmosferă încărcată de nostalgie.
Pentru a experimenta una dintre cele mai lungi rute de noapte din Europa de Est, Andersen a plătit 487 lei (aproximativ 93 de euro) pentru o cabină single pe trenul IRN 12648, care parcurge traseul în circa 14 ore, cu o viteză medie de 49 km/h. Din cauza unor lucrări de modernizare pe linia principală, ruta a fost deviată temporar.
Vagonul în care călătorea danezul este un model vechi, fabricat în 1959 de Hansa Waggonbau din Bremen, utilizat initial de Deutsche Bahn, apoi achiziționat de CFR Călători în anii 2000 și supus unor lucrări de modernizare la București. Înainte de plecare, Andersen a surprins secvențe din manevrele feroviare efectuate în Gara Baia Mare, o clădire emblematică construită în anii '60 în contextul dezvoltării industriei miniere locale.
Deși exteriorul prezenta rugină și uzură, interiorul vagonului păstra elemente tipice anilor '60 și '70, precum panouri din lemn cu finisaje elegante și detalii aurii. Cabina a fost echipată funcțional, cu măsuță, suporturi pentru pahare, spații de depozitare, umerașe și o scară pentru patul superior, iar o chiuvetă ascunsă sub un blat rabatabil oferea apă cu presiune bună.
Kitul oferit la bord includea sticlă de apă, prosop, săpun, șervețele umede și ustensile pentru igiena orală. „Mă simt ca într-un film din anii ’70, transportat înapoi în timp, călătorind spre o afacere în capitală. Așa arată un muzeu ambulant”, a afirmat Simon Andersen în filmările sale.
Cea mai dificilă parte a călătoriei a fost lipsa sistemului de climatizare, singura soluție de răcorire fiind coborârea manuală a geamului. Aerul liber a adus însă zgomote puternice ale trenului, contact cu vegetația exterioară și, mai ales, praf, provocându-i vloggerului o reacție alergică severă, care a necesitat administrarea de antihistaminice.
În ciuda acestor neplăceri, grupul sanitar al vagonului a fost curat și aprovizionat corespunzător. Deși trenul dispunea de cabină de duș, debitul redus al apei a fost o problemă deja semnalată în 2024, ceea ce l-a determinat pe Andersen să renunțe la folosirea acesteia.
În concluzie, experiența oferită de acest tren istoric constituie un amestec inedit între funcționalitate și nostalgie, fiind recomandată, însă, cu precauție în perioadele de caniculă așa cum a avertizat vloggerul danez în mesajul său către călătorii viitori.
