Becațina americană (Scolopax minor), o specie endemică Americii de Nord, a fost desemnată de Guinness World Records și National Audubon Society drept pasărea cu cel mai lent zbor susținut de pe planetă. În timpul spectaculoaselor dansuri nupțiale, masculii acestei păsări pot atinge viteze de numai 8 km/h, mișcându-se aproape „târându-se prin aer”.
Specia se caracterizează prin picioare scurte, cap rotunjit și un cioc lung, drept, cu o lungime cuprinsă între 6,4 și 7,1 centimetri. Adulții măsoară între 25 și 30 de centimetri și cântăresc între 140 și 230 de grame, femelele fiind mai mari decât masculii. Anvergura aripilor variază între 42 și 48 de centimetri.
Penajul becăținii este un amestec de nuanțe de maro, gri și negru, cu pieptul și părțile laterale ce variază de la alb-gălbui până la tonuri intense de cafeniu. Ceafa este negricioasă, cu dungi transversale bej închis sau roșiatice.
Deși poate atinge viteze de până la 48 km/h pe distanțe scurte, becățina este în mod deosebit cunoscută pentru lentețea mișcărilor sale, atât când zboară, cât și când se deplasează pe sol. Ritmul său caracteristic de mers este un avantaj evolutiv, favorizând extragerea viermilor din sol, asociată cu utilizarea precisă a ciocului lung pentru hrănire.
Specia este întâlnită în principal în pădurile nord-americane, dar rude apropiate ale becăținii americane există și în Europa și Asia. În ciuda faptului că această informație a fost preluată de surse de prestigiu precum Guinness World Records, există unele discuții în comunitatea științifică privind validitatea exactă a măsurătorilor, întrucât este dificilă verificarea directă a datelor. De asemenea, alte păsări, precum colibrii, sunt cunoscute pentru abilitatea de a sta în aer pe loc sau de a zbura foarte încet, ridicând întrebări suplimentare legate de recordurile de viteză.
