La un control de rutină într-un aeroport, o întrebare aparent simplă i-a schimbat viața lui Arian Mirzarafie-Ahi: „De ce nu îți schimbi documentele?” Acest moment a declanșat o serie de ani plini de provocări, procese și eforturi pentru a-și vedea identitatea de gen recunoscută oficial de statul român.
Originar din România, Arian a plecat în 2008, la vârsta de 15 ani și jumătate, împreună cu familia sa în Marea Britanie. Aici, a continuat atât studiile, cât și procesul de descoperire personală și definiție a propriei identități. Deși Regatul Unit i-a recunoscut legal identitatea de gen, România a refuzat mult timp să îi actualizeze documentele, ceea ce a dus la un lung și complex proces juridic.
Într-un dialog amplu acordat publicației Libertatea, Arian, în vârstă acum de 33 de ani, a vorbit deschis despre copilărie, familia sa, dificultățile parcurse și importanța recunoașterii oficiale a identității de gen. Acest moment reprezintă nu doar o victorie personală, ci un pas semnificativ pentru toți membrii comunității trans din România.
Călătoria spre sine și începuturile tranziției
„Am plecat din România când eram în clasa a IX-a, cu puțin peste 15 ani,” povestește Arian. Provocările adaptării în noua țară au fost multiple, inclusiv trecerea printr-un sistem educațional diferit, care l-a obligat să amâne revenirea în școală pentru câteva luni. Ulterior, a studiat biologia în Londra, acumulând experiențe diverse prin internshipuri și conferințe internaționale.
Cu toate acestea, dorința de a-și recunoaște identitatea și de a începe tranziția de gen s-a concretizat abia în 2016, când s-a întors în România. A schimbat oficial prenumele și pronumele în 2017, iar în 2020 a obținut recunoașterea legală a identității sale masculine în Marea Britanie.
Arian a explicat că a trăit de-a lungul vieții stări de disforie de gen, o experiență profundă și dificilă legată de neconcordanța dintre identitatea sa și sexul atribuit la naștere. Dorința de a trăi autentic l-a condus spre aceste demersuri esențiale pentru sine.
Reflectarea identității în copilărie și susținerea familiei
Întrebat despre experiențele timpurii în legătură cu identitatea sa de gen, Arian a menționat că acestea au fost constante, nu izolate. Își amintește că deseori se identifica cu băieții din copilărie, dorind să participe la jocurile lor și simțindu-se diferit față de fetele cu care era înconjurat.
Acest sentiment de apartenență la genul masculin a fost susținut treptat și de familia sa, care i-a fost alături pe tot parcursul parcursului complicat de recunoaștere și tranziție.
Victoria obținută în instanțele românești, după o luptă care a durat peste cinci ani, reprezintă pentru Arian nu doar o realizare personală, ci o speranță pentru toate persoanele trans din România care încă se confruntă cu bariere similare.
