În ultimele săptămâni, grupurile de Facebook dedicate românilor care își petrec vacanțele în Grecia au fost pline de întrebări și comentarii legate de prezența peștelui-iepure (Lagocephalus sceleratus), cunoscut și drept pește-balon. În ciuda titlurilor alarmiste din presa internațională, experții și administratorii comunităților online recomandă o abordare calmă și rațională a situației.
Originea și răspândirea peștelui-iepure în Marea Mediterană
Peștele-iepure este o specie invazivă originară din regiunea Indo-Pacifică, care a pătruns în Marea Mediterană prin Canalul Suez. Conform datelor Centrului Elenic pentru Cercetări Marine, prima sa apariție oficială în apele Greciei datează din 2005. De atunci, specia s-a extins în aproape toate zonele maritime ale țării, cu o prezență accentuată în sudul Greciei, în apropierea insulei Creta și în zona Atenei.
Caracteristici fizice și riscuri asociate
Denumirea „pește-iepure” provine de la cei patru dinți puternici uniți într-o structură asemănătoare unui cioc, asemănător cu incisivii iepurilor, capabili să spargă cochilii sau să taie plase de pescuit. Specialiștii Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” atrag atenția că manipulat necorespunzător, peștele poate provoca răni serioase, deși nu este cunoscut drept agresiv în mod frecvent.
Percepții și reacții în comunitățile de turiști
Pe grupurile de Facebook, mulți români și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu potențialul pericol reprezentat de această specie. Cu toate acestea, administratorul grupului „Forum Grecia”, Dan Adrian Drăgan, a intervenit pentru a reduce panică, explicând că, în general, peștii evadă atunci când vad oameni în apă. Acesta a mai subliniat faptul că incidentele raportate recent, cum ar fi mușcăturile două persoane în apropierea Atenei, probabil s-au produs din cauza hrănirii necorespunzătoare a peștilor de către turiști și reprezintă excepții, nu un comportament obișnuit al speciei.
Apel la calm și informare corectă
Experții recomandă informarea din surse sigure și actualizate, evitarea senzaționalismului și protejarea ecosistemelor locale. „Marea nu este o piscină” așa cum spun specialiștii, iar coexistența cu speciile marine invazive necesită adaptare și responsabilitate, nu panică.
