Anul trecut, mai mulți parlamentari, printre care Florin Petre Manole (PSD), Diana Buzoianu (USR) și Gabriela-Corina Ene (PSD), au inițiat un proiect de lege care vizează incriminarea căsătoriilor și conviețuirilor forțate între minori. Această propunere legislativă urmărește includerea acestor practici ca forme de exploatare a ființei umane, conform recomandărilor Organizației Națiunilor Unite, însă de câteva luni se află în impas, fără explicații clare, în sertarele Parlamentului.
Reprezentantele Asociației E-Romnja, activism implicat intens în sprijinirea victimelor acestor abuzuri, au semnalat dificultățile care apar din cauza lipsei unei legislații clare care să incrimineze această infracțiune. „Abuzurile asupra minorilor nu sunt tradiții. Este esențial să distingem foarte clar între cultură și abuz, mai ales când vorbim despre încălcarea drepturilor copiilor, cum ar fi accesul la educație, acte sexuale cu minori, viol sau lipsa consimțământului. Aceste fenomene nu trebuie nici cosmetizate, nici trecute cu vederea, ci denunțate ferm”, subliniază Anca Nica, activistă romă și coordonatoare a Departamentului „Femei rome și Participare” în cadrul Asociației E-Romnja, într-un interviu pentru Libertatea.
Pe rețelele sociale sunt încă vizibile imagini cu nunți între minori, evidențiind persistența acestei practici. Anca Nica atrage atenția că este nevoie urgentă de o lege bine fundamentată, care să acopere diversitatea cazurilor existente, oferind autorităților instrumentele necesare pentru o intervenție eficientă, profesionistă și nediscriminatorie.
Întârzierea adoptării legii, o problemă a priorităților guvernamentale
În ciuda existenței a două proiecte legislative în Parlament privind incriminarea căsătoriilor forțate între minori, procesul legislativ trenează. Anca Nica consideră că în România problema siguranței femeilor nu a reprezentat niciodată o prioritate reală pentru autorități. Măsurile au fost implementate doar ca răspuns la presiuni europene sau mobilizări ale societății civile. Ea avertizează asupra riscului ca legea să fie adoptată într-o formă „simplistă sau simbolică”, care să nu rezolve în profunzime problema, lăsând numeroase cazuri nesoluționate.
Este esențial ca legea să ofere instrumente clare poliției și protecției copilului pentru a garanta protecția și respectarea intereselor superioare ale tuturor copiilor, indiferent de etnie.
Rezistența la schimbare și falsa justificare a unor abuzuri ca „tradiții”
Spre deosebire de acceptarea publică, măsurile de schimbare se lovesc de o rezistență solidă în societate. Aceasta provine, în parte, din vechi stereotipuri care bagatelizează căsătoriile forțate ca pe niște tradiții culturale specifice comunității rome. Anca Nica atrage atenția că astfel de justificări sunt eronate și dăunătoare. În excese, și persoane din sistemul de protecție a copilului sau din justiție au catalogat acte grave precum violul minorilor drept „practici tradiționale”, ceea ce este inacceptabil și contravine drepturilor copiilor și legislației.
Activista subliniază că este nevoie de conștientizare și de asumarea răspunderii morale și civice pentru a proteja copiii, indiferent de mediul din care provin, în fața abuzurilor camuflate sub formă de obiceiuri sau tradiții.
