Anul trecut, parlamentari din diferite formațiuni politice au inițiat un proiect de lege care urmărește incriminarea căsătoriilor și conviețuirilor forțate între minori, însă acesta a rămas blocat în comisiile Parlamentului fără explicații clare.
Propunerea legislativă are ca scop includerea acestor practici în categoria formelor de exploatare a ființei umane, conform recomandărilor Organizației Națiunilor Unite. Totodată, activistele de la Asociația E-Romnja, organizație ce sprijină drepturile femeilor rome, raportează că au intervenit în numeroase cazuri de abuzuri asupra minorilor, însă lipsa unor prevederi clare în legislația națională le-a limitat capacitatea de a proteja victimele în mod eficient.
Anca Nica, coordonatoare a departamentului „Femei rome și Participare” în cadrul Asociației E-Romnja, explică într-un interviu pentru Libertatea că „abuzurile asupra minorilor nu sunt tradiții”. Ea subliniază că trebuie făcută o distincție clară între tradiție și abuz, iar orice încălcare a drepturilor copiilor, precum lipsa consimțământului sau violul, trebuie denunțată ferm și nu tolerată sub pretextul unor obiceiuri culturale.
În spațiul public apar frecvent imagini care atestă că nunțile între minori sunt încă organizate, ceea ce accentuează necesitatea unei legislații clare și redimensionate care să acopere toate nuanțele și formele acestor situații.
Referindu-se la întârzierea adoptării legii în Parlament, Anca Nica observă că problemele legate de siguranța femeilor și copiilor nu au fost niciodată priorități majore pentru guvernanți, măsurile fiind luate în general doar sub presiuni europene sau sociale intense. Ea atrage atenția că este important ca legea să nu devină un simplu simbol, ci să ofere instrumente eficiente, atât pentru autoritățile de aplicare a legii, cât și pentru instituțiile de protecție a copilului, pentru a interveni profesionist și fără discriminare.
În privința rezistenței sociale față de această lege, activistă subliniază că schimbările în aceste domenii întâmpină adesea opoziție puternică, deoarece astfel de practici au fost mult timp ascunse sub pretextul tradițiilor și culturii rome. Ea menționează că o parte din personalul sistemului de protecție și justiție încă justifică abuzurile prin astfel de argumente, ceea ce este profund eronat și inacceptabil.
În concluzie, Anca Nica reafirmă necesitatea unei legislații specifice și cuprinzătoare care să protejeze toate victimele, indiferent de gen sau apartenență etnică, oferind astfel un cadru clar și eficient pentru combaterea căsătoriilor forțate între minori.
