Autoritatea Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a început o serie de controale riguroase asupra cheltuielilor legate de parcul auto al companiilor, pentru a verifica dacă vehiculele sunt folosite exclusiv în scop profesional, așa cum prevede legea, sau dacă ele deservesc și interese personale ale angajaților și patronilor.
Inspectorii Direcției Generale Antifraudă Fiscală s-au concentrat pe această practică comună de optimizare fiscală, devenită recent una dintre principalele zone de dezacord între companii și ANAF, potrivit specialiștilor în fiscalitate Costin Manta și Teona Mierlă de la EY România.
Cheltuielile auto, în atenția ANAF din cauza impactului fiscal complex
Autovehiculele firmei sunt un subiect deosebit în contabilitate, deoarece influențează simultan patru categorii de impozite: pe profit, TVA, pe venit și contribuții sociale, făcând astfel zonele aferente cheltuielilor auto atractive pentru controlul fiscal. Cea mai delicată situație apare atunci când există o suprapunere între uzul profesional și cel personal al maşinilor, domeniu unde interpretările pot diferi semnificativ între companii și autorități. În lipsa unei documentații serioase, inspectorii pot recalcula retroactiv taxele și pot aplica sancțiuni.
În practică, firmele trebuie să aleagă între o deductibilitate limitată de 50%, aplicată automat în cazul folosirii mixte, și o deductibilitate integrală, care presupune o susținere clară prin acte justificative cum ar fi foile de parcurs și ordinele de deplasare, ce certifică utilizarea exclusivă în scop de afaceri.
Documentația riguroasă - cheia pentru evitarea penalităților
ANAF insistă acum ca toate aceste aspecte să fie clarify bine, iar firmele trebuie să dispună de o serie de documente care să susțină utilizarea corectă a mașinilor, precum:
- politică internă clară privind folosirea autovehiculelor;
- documente financiar-contabile care reflectă cheltuielile cu vehiculele;
- documentație justificativă privind utilizarea autovehiculelor în scop profesional, inclusiv foi de parcurs detaliate;
- reguli clare privind acoperirea costurilor pentru uzul personal, dacă există.
Specialiștii atrag atenția că nu absența unui document este ceea ce crește riscul fiscal, ci lipsa coerenței între documentație, practică și tratamentul fiscal adoptat.
Astfel, companiile trebuie să fie vigilente și să mențină o documentație clară și coerentă pentru a evita corecțiile fiscale care pot genera costuri suplimentare semnificative.
