În fiecare an, pe 8 septembrie, credincioșii ortodocși și catolici celebrează Nașterea Maicii Domnului, cunoscută și sub denumirea populară de Sfânta Maria Mică. Această sărbătoare reprezintă începutul noului an bisericesc, care debutează la 1 septembrie, și este considerată una dintre cele mai importante prăznuiri ale toamnei.
Originea acestei sărbători este strâns legată de povestea părinților Fecioarei Maria, Ioachim și Ana, care rămăseseră fără copii până la o vârstă înaintată. Conform tradiției, rugăciunile lor neîncetate au fost ascultate de Dumnezeu, iar nașterea Mariei este văzută ca un dar divin și începutul planului mântuirii oamenilor.
Documentele bisericești atestă că praznicul Nașterii Maicii Domnului este serbat în Răsărit încă din secolul al V-lea, iar în Occident a fost adoptat în secolul al VII-lea, cu generalizare extinsă în secolul al IX-lea. Astfel, această sărbătoare păstrează o valoare istorică și spirituală deosebită, având la bază atât tradiții liturgice, cât și superstiții populare.
În mod special, în această zi se urează "La mulți ani" tuturor celor care poartă numele Maria, Marian sau derivate ale acestora. Legenda spune că Ioachim și Ana, după ce au fost adesea disprețuiți pentru lipsa urmașilor, s-au retras în post și rugăciune în munți, iar îngerul Gavriil le-a vestit că vor avea un copil ales de Dumnezeu. Maria a fost dusă la templu la vârsta de trei ani pentru a crește în credință, pregătindu-se să devină Maica Domnului.
Prin viața sa pură și devotată, Fecioara Maria a fost considerată vrednică să poarte în sine pe Fiul lui Dumnezeu, marcând astfel începutul mântuirii de păcat a omenirii. Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului deschide seria celor patru praznice dedicate Mariei, inclusiv Intrarea în Biserică, celebrată pe 21 noiembrie.
