Ministerul Transporturilor găzduiește în incinta sa 21 de trenuri moderne, care, deși complet noi, nu au fost încă puse în circulație din cauza unor obstacole administrative. Aceasta este situația semnalată vineri de ministrul interimar al Transporturilor, Radu Miruță, care atrage atenția asupra contrastului dintre noile garnituri neutilizate și condițiile precare cu care se confruntă călătorii în trenurile vechi.
Într-o postare publicată pe Facebook, oficialul a descris situația drept „culmea absurdului” la CFR, menționând că trenurile, care „miros a nou”, stau parcate pe peronul Gării Obor și sunt expuse uzurii provocate de soare, în timp ce publicul călător utilizează vagoane cu bănci deteriorate, toalete nefuncționale și lipsa aerului condiționat.
Ministerul Transporturilor a fost depășit de birocrația înrădăcinată, care împiedică intrarea în funcțiune a trenurilor achiziționate acum aproximativ un an și jumătate. Ministrul Miruță subliniază în mod critic că în acest timp garniturile ies din garanție fără să parcurgă niciun kilometru, ceea ce face inevitabilă finanțarea unor contracte suplimentare pentru mentenanță.
Ca răspuns, ministrul a anunțat convocarea reprezentanților producătorului polonez pentru o întâlnire cu factorii responsabili din minister, programată pentru miercurea următoare. Scopul este să se analizeze legea în vigoare și să se identifice soluții practice pentru deblocarea situației.
„Soluția este punerea la aceeași masă și aplicarea legii: exact cum scrie, nu cum nu vor să o citească, de teama consecințelor”, a subliniat Radu Miruță.
În plus, ministrul a criticat lipsa implicării industriei locale în cadrul proiectului, arătând că acordul privind cele 98 de trenuri nu previzionează niciun fel de localizare a producției pe teritoriul României și nu implică firme românești. Acest aspect contrazice declarațiile recente despre o presupusă participare a industriei naționale la fabricarea trenurilor.
Ministrul a evidențiat faptul că, deși unii susțin că o parte semnificativă din producție s-ar face în România, realitatea este că nu există proiecte și contracte care să includă vreo localizare efectivă sau colaborare cu firme autohtone, ceea ce reprezintă o oportunitate pierdută pentru economia românească.
