Studiile specializate confirmă că impulsul de a urmări în mod repetat știri negative este ancorat în instinctul nostru primordial de supraviețuire. Psihiatrul Vlad Tâu oferă exemplul unui om preistoric care, dintr-un punct înalt, veghează o vale. La auzul unui foșnet într-un tufiș, reacția sa este imediată și intensă: inima accelerează, mușchii se tensionează, iar atenția se focalizează exclusiv pe sursa zgomotului. Creierul său nu aşteaptă confirmarea, ci acționează preventiv, tratând foșnetul ca pe o amenințare până la dovedirea contrarului.
Un sistem de alarmă vechi, dar activ și în prezent
Același mecanism funcționează și în societatea contemporană, deși mediul înconjurător s-a schimbat radical. Psihiatrul subliniază că ceea ce numim "bias negativ" nu este o defecțiune a minții, ci o moștenire evolutivă valoroasă. În condiții ostile, riscul de a ignora un pericol real putea fi fatal, pe când alarma falsă presupunea doar efort și oboseală. Este mai sigur să fim alarmați inutil decât să ignorăm un pericol iminent.
Vlad Tâu atrage atenția că acest sistem, creat pentru amenințări rare și concrete, este astăzi supus unui flux continuu de stimuli negativi. Zilnic, ne confruntăm cu știri despre tragedii, dezastre naturale sau crize economice. Fiecare astfel de informație reprezintă în creierul nostru un nou "foșnet în tufișuri", declanșând reacții emoționale și fiziologice similare celor din trecut.
Incertitudinea – principala sursă a anxietății
Mai mult decât amenințările în sine, ceea ce generează neliniște este incertitudinea legată de ceea ce urmează. Creierul nostru vechi încearcă să înțeleagă dacă "foșnetul" este un pericol real sau o simplă adiere, situație de care nu poate "scăpa" ușor. Acest interval de nesiguranță este cel mai dificil de suportat, după cum arată și experiențe cotidiene, cum ar fi așteptarea rezultatelor medicale importante.
Psihiatrul menționează că toleranța față de incertitudine variază substanțial între indivizi, un concept psihologic cunoscut sub denumirea de „intoleranță la incertitudine”. Persoanele mai sensibile la această stare rezonează cu nevoia urgentă de a obține cât mai repede informații noi, chiar dacă cercetările arată că acest comportament crește doar anxietatea, creând o spirală dificil de oprit.
Boom-ul informațional și efectul de „doomscrolling”
În lumea digitală, algoritmii platformelor media exploatează această vulnerabilitate înnăscută. Ei nu ne manipulează prin crearea unei slăbiciuni, ci valorifică un mecanism deja existent – atracția pentru negativitate, care crește rata de accesare a conținutului. Cu cât consumăm mai multe știri alarmante, cu atât suntem prinși în această buclă menită să ne alimenteze neliniștea. Mai multă informare nu aduce liniște, ci întreține permanent starea de anxietate.
Prin urmare, ceea ce pare o căutare a siguranței și calmului, se dovedește a fi tocmai vânătoarea sursei anxietății ce însuflețește și activează sistemul nostru de alarmă ancestrial.
