O îngrijitoare din Italia a încercat să obțină bunurile bătrânului pe care îl asistase prin falsificarea a două testamente, însă un detaliu crucial, legat de greșelile de ortografie din documente, i-a pus capăt planurilor.
Instanța a anulat cele două testamente, prin care femeia urma să moștenească o casă situată pe bulevardul Cremona din Pavia și multiple sume de bani de la un bărbat în vârstă de peste 80 de ani. Judecătorii au motivat că documentele nu reflectau dorința autentică a defunctului, ci o transmitere falsificată, punctată de erorile gramaticale care au atras atenția asupra fraudului.
Conform publicației italiene La Provincia Pavese, testamentele au fost depuse anterior la un notar, însă greșelile flagrante din text, precum „propietà” în loc de „proprietà”, „dicisione” în loc de „decisione” sau „premorosa” în loc de „premurosa”, au ridicat semne de întrebare. Aceste erori sunt incompatibile cu profilul cultural și educațional al bărbatului, care fusese învățător de școală primară.
Fiul defunctului a atacat documentele în instanță, susținând că acestea conțin erori inadmisibile pentru un fost cadru didactic. Expertiza judiciară comandată de judecătoarea Simona Caterbi a constatat o manieră de scriere stângace și nenaturală, cu un traseu grafic lent, indicând o mimare a scrisului, ceea ce a confirmat suspiciunile asupra autenticității voinței testatorului.
În urma acestor constatări, judecătoarea a dispus anularea celor două acte, subliniind că ele reprezintă o fraudă și nu voința reală a persoanei decedate. Primul testament fusese deja anulat în cadrul unui proces penal distinct, având deja o condamnare pentru fals adusă badantei.
Blocajele cauzate de cele două documente au împiedicat fiul să administreze sau să vândă proprietatea timp de șase ani. Al doilea testament, rămânând în vigoare până în 2023, a fost o piedică în calea vânzării imobilului, motiv pentru care s-a solicitat în instanță anularea acestuia.
Decizia instanței s-a bazat pe prevederile articolului 602 din Codul civil italian, privind testamentele olografe, care impune ca aceste acte să fie scrise integral de mâna testatorului. În acest caz, scrisul neapartinand bătrânului a fost determinant în stabilirea caracterului fictiv al testamentelor.
