Un medic rezident începe ziua de muncă la ora 8 dimineața, implicându-se în consultarea pacienților, completarea documentelor și gestionarea solicitărilor din partea colegilor și aparținătorilor. Oficial, garda începe la ora 15 și se încheie a doua zi dimineață, dar, în practică, activitățile au adesea o durată mult mai mare. După cele 24 de ore oficiale, programul nu se încheie obligatoriu, iar epuizarea profesională devine o problemă tot mai accentuată între cadrele medicale.
Există o nevoie reală de gărzi în medicină, dar organizarea lor generează probleme majore. Medicii nu contestă importanța gărzilor, însă semnalează că modul în care acestea sunt structurate și lipsa timpului real de refacere după acestea ridică serioase dificultăți. Dr. Rareș Vrîncianu, medic rezident în oncologie, explică pentru Libertatea că, deși garda ar trebui să înceapă după programul obișnuit, în multe situații medicii încep să lucreze încă de dimineață. Astfel, în unele cazuri, perioadele de activitate pot depăși 32-34 de ore consecutive, ceea ce este extrem de solicitant din punct de vedere fizic și psihic.
Acest mod de lucru ridică întrebarea legitimă privind sustenabilitatea pe termen lung a practicii medicale în aceste condiții. În alte domenii, astfel de ore de muncă continue ar fi considerate inacceptabile din perspectiva siguranței angajaților, dar în sistemul sanitar românesc această realitate persistă.
Liberele după gardă – doar pe hârtie. Respectarea timpului de odihnă după garda oficială este o problemă majoră, deoarece lipsa personalului face imposibilă garantarea unui timp real de recuperare. Deși legea prevede zile libere după gărzi, experiența medicilor arată contrariul. Un sondaj recent indică faptul că aproape jumătate dintre medicii rezidenți nu beneficiază de ziua liberă, iar peste 70% lucrează ore suplimentare neplătite, iar 63% desfășoară gărzi fără remunerație.
Acest deficit de personal creează un cerc vicios, forțând medicii rămași în sistem să preia un număr crescut de gărzi și ore suplimentare, ceea ce conduce la oboseală accentuată și riscul de burnout profesional. Nemulțumirile sunt sporite și de plata insuficientă pentru gărzile efectuate, care ajunge uneori sub 30 de lei net pe oră.
Aceste mărturii relevă o realitate complexă, ce se extinde dincolo de simple dispute salariale, evidențiind o nevoie urgentă de reformă în organizarea gărzilor, reducerea birocrației și digitalizarea spitalelor pentru a asigura un echilibru sănătos între muncă și odihnă în rândul medicilor rezidenți.
